joi, 19 aprilie 2007

SEXVERTISING

Nu de multa vreme, in Italia s-a iscat o nebunie legata de ultima campanie publicitara a casei Dolce & Gabbana. Ministrul italian al drepturilor omului, Barbara Pollastrini, a facut o criza vazand ultimul afis D&G, in care o femeie este tintuita la pamant de un barbat sexos (si la bustul gol, el!), scena fiind contemplata lasciv de alti trei mascului, intre care unul la fel de dezgolit in zona pectoralilor.
Pe mine, una, scena m-a excitat si nu m-a dus cu gandul la viol, la o "incitare de abuz colectiv impotriva femeilor", asa cum, se pare, a formulat doamna ministru in scrisoarea vehementa pe care a adresat-o, impreuna cu 13 (!) parlamentari autoritatii nationale de control al publicitatii din tara lui Casanova. De ce a suparat atat de mult aceasta fotografie? Se considera ca, astfel, se sugereaza o punere in inferioritate a femeilor? Se citeste mesajul fotografiei "mot-a-mot"? Sa facem un mic exercitiu de imaginatie si sa ne gandim ce s-ar fi intamplat daca distributia ar fi fost inversata: la podea, se gasea barbatul, fixat intr-o pozitie de wrestling de o superba femeie cu sanii dezgoliti. Alaturi, inca o femeie, cu sani de Luciu, admira scena. In planul doi, alte doua femei frumoase, genul manechin, se uita si ele cu interes... In acest caz, ar mai fi existat plangeri oficiale? S-ar fi gasit vreun ministru barbat care sa protesteze? S-ar mai fi adunat - ghinion! - alti 13 parlamentari care sa semneze petitii si sa ceara cenzurarea drastica a campanie? Diferite ligi si organizatii ar mai fi dat comunicate belicoase pomenind de "violenta impotriva barbatilor"? Singure ne facem viata grea. Pana la urma, adesea, noi, femeile, suntem cele care intretinem prejudecata "sexului slab". Pozitia misionarului - cu barbatul deasupra - reprezinta, nu-i asa, o cedare in fata unei dictaturi hormonale machoiste! Invers, e un prim pas din lupta noastra pentru emancipare sexuala, nu? Feministele din anii '70 sustineau ca, la limita, orice forma de intimitate, chiar si un sarut, inseamna preludiul unui viol. Orice incursiune a limbii unui barbat pe corpul unei femei constituie un act de profanare. Orice mangaiere - un blestem. Orice tentativa de seductie - o declaratie de razboi, pe baricadele luptei dintre sexe. Si tot asa...
Nu ma intereseaza alibiul subtire furnizat de cei de la D&G cum ca imaginea respectiva e o "poza de arta". Nu mi-a placut replierea lor imediata pe pozitii defensive, de parca ar fi fost niste scolarei prinsi cu mata-n sac. Nu aveau de ce sa se apere! E o fotografie si atat. Niste oameni au conceput-o ca parte a unui mesaj. Un mesaj publicitar ca multe altele. O viziune asupra modului in care ceva influenteaza pe cineva, indemnand - vai, Doamne! - nu la viol, ci, cel mult, la o agresiune asupra cardului de credit. Care, adesea, sta chiar la el, la barbatul opresor! In acest caz, sunt solidara cu agresorul masculin, cu ticalosul care indrazneste sa ma seduca in cadrul unui joc. Un joc care nu are nimic de a face cu batjocorirea sentimentelor unei blonde, ale unei brunete sau ale unei roscate.
Si, cum spuneam, renuntand si eu la corectitudinea politica a establishmentului nostru cultural, am renuntat demult la Liiceanu si Patapievici (care, sa nu fiu inteleasa gresit, n-au nimic de a face cu toata tarasenia asta!) tocmai in favoarea lui Dolce si Gabbana.