DACA AS FI MIRCEA CARTARESCU

Am descoperit alt forum spontan pe internet in care se discuta despre cartea mea. El a fost initiat, pe sentimente.ro, de catre cineva care foloseste nickname-ul "Curtezana". Nu intamplator, nu? (Desi, ea, dupa cate mi-am dat seama, face asta polemic...) Aici, se ridica o noua ipoteza flatanta privind identitatea mea: Mircea Cartarescu. Chiar asa: "De ce sa imbraci haina femeii? De unde nevoia de transpunere sub alt chip si sub anonimat? Manipulare? Sa nu uitam ca, autor al cartilor Levantul, Plurivers, De ce iubim femeile, Enciclopedia zmeilor, Baroane si altele, Cartarescu a fost acuzat ca scrie despre femei intr-o lumina mult prea departe de realitate. El a recunoscut "naivitatea" cu care scrie despre acest subiect - femeia, dar, privind din alt unghi, putem crede ca actuala carte poate fi o alta replica a scriitorului, imbracata altfel... Este sau nu Cartarescu in spatele frumoasei scriitoare si prostituate de lux?". Iar sub nick-ul "Mayara", cred, cineva intervine: "Daca este Cartarescu, este clar: omul vrea sa dea jos de pe podium, literar vorbind, sentimentul, sa scrie un fel de Anti-Karenina" (la finalul replicii este postata sigla pentru zambet). Am stat eu insami sa ma gandesc daca sunt sau nu Mircea Cartarescu. Asemenea Simonei Sora, care, in Dilema veche de saptamina trecuta, da trei motive pentru a nu-mi fi citita cartea si alte trei pentru a-mi fi citita (o cronica care mizeaza pe o ambiguitate juisanta), sa dau si eu trei motive pentru care (nu) sunt simultan autorul Orbitor-ului si al lui Belle de Nuit.
De ce nu as putea fi Cartarescu:
1. Fiindca, se stie, el are un contract de exclusivitate cu editura Humanitas. Cum ar putea sa scrie, chiar sub protectia anonimatului, pentru o alta editura? Stiu din facultate, este un om (si un scriitor) cu principii ferme, chiar rigide, care nu se abate de la regulile prestabilite.
2. Mircea Cartarescu este un mare calofil, un fanatic al stilului elaborat, cu inflorituri savante si intorsaturi ale frazei extrem de sofisticate. Ar putea el, oare, sa isi abandoneze stilul atat de rafinat, excesiv de - cum sa-i zic? - franjurat, bogat ornamentat, suprasaturat de ciucurei retorici, supralicitat de manevrele orgolioase ale propriei scriituri?
3. Cartarescu este, de fapt, un misogin ... feminist. Dincolo de oximoron, eu cred ca el se teme de femei, le adora pentru ca ii inspira teama. Nu ma apuc sa fac aici analize literare (sau sa le reiau pe cele din facultate), insa cred ca, dincolo de cartea "De ce iubim femeile", se ascunde o mare controversa interioara, din care, pana la urma, iese invingator orgoliul masculin.
Si, totusi, de ce as putea fi Cartarescu:
1. Pentru ca este unul dintre cei mai mari experimentatori din literatura contemporana, poate cel mai important. S-a jucat cu o multime de teme si procedee, a scris pana si epopee in versuri "pasoptista" (Levantul). Nu vad de ce ar refuza inca o provocare literara, un fel de grad zero al scriiturii. (Asta, totusi, cred ca o stiu de la Bogdan Lefter, nu de la Cartarescu. Chiar, daca sunt Ion Bogdan Lefter si am o calvitie pronuntata?)
2. Fiindca, dupa doua volume de roman baroc, gen Orbitor, se prea poate ca - in timpul scrierii ultimului volum din trilogie - el sa fi intrat intr-un soi de blocaj, de care ar fi vrut sa se debaraseze, exorcizandu-si tocmai ticurile si rutina stilistica. A vrut sa o rupa o vreme cu tema lui predilecta si sa faca o cura de "lipsa de stil", desi nu cred ca asta i-ar fi reusit in totalitate.
3. Din lupta interioara a unui macho refuzat, nu se stie niciodata cine iese infrant. De fapt, rezultatul nu poate fi unul definitiv. Nu cred ca o latura a personalitatii poate fi anulata in detrimentul celeilalte, iar dedublarea e reversibila. "De ce ma iubesc ca femeie"?!?