ANALIZA (DELOC) FINALA

In Romania, nici o femeie nu e cu adevarat stapina pe mintea si pe trupul ei. De fapt, "pe trupul si pe mintea ei", aceasta ar fi ordinea corecta, fiindca, asa cum cum spunea pe un forum unul dintre comentatorii lui "Belle de Nuit", noi, femeile, gandim mai mult cu curul, eventual cu cardul: "pentru majoritatea femeilor, cultura se rezuma la cele patru picioare ale patului si la shopping". Pai, chiar asa, cum e posibil ca eu, "prostituata de lux" fiind, sa nu consum pana la capat o relatie lesbiana, sa nu savurez absolut toate ipostazele sexului in grup si, mai ales, sa am ciudate ezitari legate de sexul anal? Cum de nu am orgasm instantaneu cand mi se sfasie cu salbaticie ultima membrana virgina si mi se frange coccisul? De ce nu juisez cand, centimetru cu centimetru, sunt sodomizata fara retinere si fara lubrifiere? Domnita doreste o penetrare nemiloasa? Da' cum sa nu, va rog, poftiti de ma abuzati! S-a mai vazut, oare, curva care sa spuna nu? De ce borfetul, "o parasuta care a ajuns sa dea cu pixul", isi permite sa refuze prea milostivul sex masculin transformat in racheta de croaziera? Orificii, o, tabuuri! Dar cate alte orificii mentale nu ar mai trebui astupate , cate nise afective nu ar fi de frecventat si supus? Cate emotii de incercat cand picatura de polen viril se indura in fine si se prelinge tandru pe varful limbii, pe coltul pleoapei ori pe lobul urechii! Orice penis neglijent decalotat, de marime medie, e un zeu stapanit de orgoliul lui Rocco Sifredi. Cu toate acestea, spre disperarea puristilor, a adolescentilor sofisticati - dotati sau nu cu papion - de orice varsta, a ma-ntoarce nu mai pot: unde esti tu studentie, cu Liiceanu si Patapievici, cu tot? Nu, nu voi renunta la Dolce si Gabanna. Da, voi continua sa fac sex fara sa-mi pese de orgoliile onanistilor de pretutindeni. Nu, nu-mi voi mistifica viata erotica ca sa vin in intampinarea celor care nu tin minte decat un singur film porno. Filmul ala in care fetele stau la coada sa fie blagoslovite, din toate pozitiile, de membrul neobosit, miraculos. Un film facut de barbati exclusiv pentru barbati. De barbatul din fiecare om, de acel barbat pe care ar trebui sa-l descopar si in mine, nu-i asa? Parafrazand o jurnalista suspectata de a fi Belle de Nuit (in poza aparuta in Evenimentul Zillei, era doar o fetita un pic speriata!), ar trebui sa merg la sedinte de hipnoza ca sa aflu daca nu sunt, eu insami, barbat. Sau, macar, daca nu am fost barbat/barbata (mi se spunea Zoe si ma alintau diminutivat Joitica)candva, intr-o viata anterioara. Nici nu stiu daca, pe membrele inferioare, parul - mandra padure sau abia niste palcuri stinghere - a atins niveluri superioare celor indeobste acceptate ("Dan C. Mihailescu, pudic, nu ne spune daca autoarea pe care si-o imagineaza nu cumva isi depileaza picioarele"). Poate, altadata, de demult, aveam si eu testiculele grele, statute, pleznind de dorinta... Cum sunt eu? E tarziu in noapte, ma uit la televizor, am renuntat sa zappez, m-am oprit pe un post muzical. As vrea sa arat ca solista de la Pussycat Dolls, doar ca as prefera... sa raman cu sanii mei, ceva mai mari, cu care am venit de acasa. Sau, daca as fi mulatra, as accepta sa am nasul usor turtit ca Rihanna. Ori pulpe pline, imbelsugate, ca Beyonce. (Hophop, barbatul din mine, lesbianul!) Dar, desi a ajuns un loc de dezbatere patimasa, o poiana a lui Iocan cu AP 16, un veritabil GDS al democratiei erotice, nu as vrea sa am fundul lui Jennifer Lopez - e cam prea aproape de pamant. Vreau sa-mi iau zborul de pe picioarele monstruos de lungi ale Herzigovei (adevarati "craci", dupa cum zicea enigmaticul C., care nu-i nici Cioroianu, nici Columbeanu, nici amandoi la un loc, sa fim seriosi!). Vreau sa fiu eterna ca Netty Sandu, tandra ca Andreea Marin - mereu dispusa sa ma cocarjez pe coperti ca sa par mai mica decat Elvis al meu, rabdatoare ca Diana Lascarescu si Corina Danila la un loc (ce daca i-am facut un copil si tot nu ma ia de nevasta!), dura ca Zavoranu - gata sa-mi lipesc singura ciunga-n cap daca ma supar pe mine, voluntara ca Teo, populara ca Tanta, neclintita ca Mona Musca in fata CNSAS-ului, plapinda ca Melania Medeleanu, planturoasa ca Roxana Ionescu, sportiva ca Simona Patruleasa, sever-guturala ca Mihaela Radulescu, plingacioasa ca Raluca Moianu, justitiara ca deputata PRM Lia Olguta Vasilescu, lucioasa ca Luciu, ochioasa ca Monica Dascalu, zaharoasa ca Andreea Berecleanu, picanta ca Ioana Ginghina, imbobinata ca Monica Barladeanu, fragila ca Adela Popescu, liceeana perpetua ca Oana Sarbu, femeie matura si, totusi, plina de gratie ca Oana Cuzino (mai ales cand face voice over tamaduitor la emisiunea ei medicala), rezistenta la socuri ca Bahmuteanu, insensibila in fata timpului precum Augusta Lazarov, ocolita intotdeauna de dureri de cap ca Gina Pistol, candida ca Andreea Liptak atunci cand partenerul ei de pupitru (pe care, ca un facut, mereu uit cum il cheama) constata ca iar nu stie sa rezolve problema data de Busu (pai, chiar asa, cate cutii de biscuiti pot fi facute din 11 kilograme de aluminiu reciclat?), natura duala ca Albertina si Malvina, unica prezenta aurorala ca Alexandra Dinu (daca nu l-ar fi cunoscut pe Mutu si l-ar fi intalnit direct pe Tomba), alintata ca Alessandra Stoicescu si hotarata ca Anna Lesko. Iar daca as fi Andreea Esca, nu mi-ar mai trebui chiar nimic.